Amendă de 2,96 milioane lei pentru HP România: Înalta Curte confirmă abuzul de poziție dominantă

Un caz de concurență început acum mai bine de un deceniu a ajuns la punctul final. Miercuri, 15 iulie 2026, Consiliul Concurenței a anunțat că Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat definitiv încălcarea Legii Concurenței de către SC Hewlett–Packard (HP) România, actuala Enterprise Services Romania. Amenda, aplicată inițial în 2015, este de 2.966.516 lei (aproximativ 665.000 euro) și vizează un abuz de poziție dominantă pe piața imprimantelor tip inkjet pentru segmentul business.

Ce a descoperit Consiliul Concurenței

Investigația autorității de concurență a scos la iveală un comportament care a afectat patru companii partenere: SC S&T România SRL, SC KMP Vest SRL, SC Be Proffice SA/RTC Proffice Experience SA și SC ISA SRL. Contractul prin care HP acorda partenerilor prețuri speciale pentru consumabile marca HP livrate unui client important din segmentul business a fost întrerupt cu cinci luni înainte de data expirării. Mai mult, stoparea relațiilor comerciale deja existente cu cei patru parteneri nu a avut la bază nicio justificare obiectivă oferită acestora și s-a realizat fără nicio explicație din partea HP România, potrivit deciziei de sancționare.

În timpul investigației, HP România nu a putut demonstra că închiderea contractului a fost motivată de criterii obiective de piață sau de performanță. Această lipsă de transparență a fost elementul central al acuzației de abuz de poziție dominantă.

Drumul juridic al amenzii: de la sancțiune la confirmare definitivă

HP a contestat decizia de sancționare, dar acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată de prima instanță, Curtea de Apel București. Ulterior, compania a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, care l-a respins ca nefondat. Astfel, amenda aplicată în urmă cu 11 ani rămâne definitivă și executorie.

Cazul ilustrează cât de lent poate fi mecanismul de contestare în România, dar și perseverența autorității de concurență în urmărirea încălcărilor. Pentru companiile tech care operează pe piețe cu poziții dominante, această decizie reprezintă un semnal clar: întreruperea relațiilor comerciale fără justificare obiectivă poate atrage sancțiuni chiar și după mai bine de un deceniu.

Implicații pentru concurență și tehnologie

Deși cazul vizează o piață specifică – imprimantele inkjet pentru business – principiile stabilite au relevanță mai largă. Abuzul de poziție dominantă nu se limitează la prețuri excesive sau la excluderea concurenților prin practici neloiale. Poate lua forma unor acțiuni aparent administrative, cum ar fi rezilierea unilaterală a unor contracte, atunci când aceasta afectează partenerii comerciali fără o justificare economică solidă.

Pentru sectorul IT, unde relațiile cu partenerii de canal și distribuitorii sunt esențiale, această speță subliniază importanța documentării clare a deciziilor comerciale. O companie cu putere de piață trebuie să poată demonstra că orice întrerupere a relațiilor comerciale are la bază criterii obiective, cum ar fi performanța partenerului, schimbări ale cererii sau restructurări justificate economic.

Cazul HP România se alătură altor exemple recente de sancțiuni aplicate de autoritățile de concurență din Europa pentru practici similare. Deși amenda nu este uriașă în termeni absoluți, ea confirmă că autoritățile sunt dispuse să meargă până la capăt în astfel de investigații, chiar și atunci când procesul durează ani de zile.

Ce urmează

Decizia Înaltei Curți este definitivă, iar HP România trebuie să plătească amenda. Rămâne de văzut dacă acest caz va determina compania să își revizuiască politicile de relații cu partenerii sau dacă va contesta în alte forumuri, de exemplu la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, deși sursele nu indică o astfel de intenție.

Pentru piața tech din România, cazul servește drept memento că legile concurenței se aplică cu aceeași rigoare companiilor multinaționale ca și firmelor locale. Iar pentru partenerii de business, este o confirmare că există mecanisme de protecție atunci când un jucător dominant acționează arbitrar.